luni, 24 mai 2010
Social media si implicarea sociala
In postarea de astazi, imi propun sa va prezint un exemplu de campanie derulata prin canalele social media de catre o asociatie non-profit. Este vorba despre campania fundatiei Sensiblu de combatere a violentei asupra femeilor din Romania.
Incepute in 2003, campaniile Fundatiei Sensiblu s-au concentrat in fiecare an pe o alta consecinta a violentei domestice. Anul trecut eforturile promotorilor campaniei s-au axat pe problema traumelor psihologice suferite de copii.
Fundatia a plecat de la constatarea ca in multe cazuri mamele hotarasc sa nu-si paraseasca partenerul violent, de teama ca aceasta decizie le-ar dauna copiilor. Campania si-a propus sa arate ca un copil este mult mai traumatizat in conditiile in care asista sau este supus unor acte de violenta.
Site-ul campaniei – www.nuepoveste.ro
Prima pagina a site-ului prezenta un film de animatie, in care un baiat de 11 ani spunea povestea Cenusaresei. Povestea nu era insa cea originala, ci una trista, denaturata de scene de violenta. Din film se intelege ca baietelul care povesteste e un copil marcat profund de violenta din familia sa.
Vizitatorilor li se cerea sa se angajeze intr-un efort de schimbare a povestii denaturate, intr-una normala. Organizatorii promiteau ca la fiecare 5.000 de vizualizari ale filmului, un cadru violent va fi schimbat cu unul normal. Tinta pentru schimbarea intregului film era de 40.000 de vizualizari.
Promovarea campaniei
Campania isi propunea ca in 16 zile sa aduca 40.000 de vizitatori pe site-ul www.nuepoveste.ro. Unul din mecansimele pe care au mizat organizatorii a fost auto-propagarea mesajului, prin intermediul retelelor sociale.
Odata ajunsi pe site-ul de campanie, vizitatorii accesau o pagina ”Da mai departe” prin care se cerea raspandirea mesajului, oferindu-li-se totodata vizitatorilor instrumente de implicare adaptate in functie de comportamentul lor online:
• Pentru utilizatorii care folosesc frecvent messenger-ul, pagina oferea un "avatar", care putea fi folosit pentru a le atrage atentia ”prietenilor”;
• Pentru vizitatorii care au un blog sau administreaza un site, pagina oferea bannere speciale.
• Pentru cei care participa in comunitati online, pagina oferea o semnatura pentru forum.
Modalitatile de promovare
• comunicarea directa cu bloggerii sau cu alti lideri de opinie online – a inregistrat, cf spuselor organizatorilor, cel mai mare succes.
• Publicarea de ”mesaje advertoriale” in SOFTPEDIA, cea mai mare retea de "forumuri" in limba romana.
• publicitate pe site-urile 121.ro si Radio Lynx.
• pe Facebook, organizatorii au creat o ”Cauza” speciala pentru campanie (pentru cei care nu stiu inca, o astfel de cauza este o aplicatie gratuita, oferita de Facebook organizatorilor unei campanii sociale, care le permite sa comunice mai bine cu sustinatorii sau voluntarii lor). La ora actuala, cauza campaniei ”Nu e poveste” are peste 1.300 de sustinatori.
• Pe Twitter, organizatorii au creat un cont special pentru Alexandru, baiatul de 11 ani - personajul imaginar principal al campaniei.
Pe masura ce site-ul www.nuepoveste.ro era vizualizat de mai multa lume, filmul initial se schimba. La fiecare 5.000 de vizualizari, un cadru negativ era inlocuit cu unul pozitiv, natural, al povestii Cenusaresei.
Rezultatele proiectului:
Desi campania s-a desfasurat pe parcursul a 16 zile (25 noiembrie - 10 decembrie 2009), site-ul sau a ramas activ, iar multe din rezultate continua sa evolueze. Printre aceste rezultate mentionam:
• peste 45.000 de oameni au intrat pe www.nuepoveste.ro si au schimbat scenariul povestii (cifra a depasit 74.000 de vizitatori in martie 2010);
• peste 2.000 de vizitatori (3.800 in februarie 2010) au descarcat materialele din sectiunea Cercetare;
• 300 de persoane si-au publicat pe messenger avatarul campaniei;
• mesajul campaniei a circulat intens in retelele sociale: peste 500 de oameni au sustinut cauza pe Facebook si peste 1.000 de oameni au dat click pe link-urile de pe Twitter. Aceste cifre se dublasera in februarie 2010.
Campania a fost totodata o ocazie pentru multe femei abuzate sa afle de serviciile oferite de Fundatia Sensiblu. Pe forumul campaniei s-au inregistrat mai multe astfel de reactii, iar numarul de apeluri primite la Centrul de consiliere Casa Blu a crescut.
http://www.responsabilitatesociala.ro/studii-de-caz-csr/a-d-pharma/campania-v-days-2009-nuepoveste.ro.html
vineri, 14 mai 2010
Cui dam 2% din impozitul pe venit ? (4)
Organizatie neguvernamentala infiintata cu scopul introducerii serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili in stadii avansate. Peste 9000 de pacienti au beneficiat de ingrijire din partea asociatiei pana in prezent.
Asociatia Hospice Casa Sperantei a creat la Brasov un serviciu complex de ingrijiri paliative care include ingrijirea la domiciliu, internarea in sectii cu paturi, centre de zi si consultatii de specialitate.
Printre realizarile asociatiei se numara si formarea de echipe mobile de specialisti in paliatie care contribuie la ingrijirea pacientilor oncologici terminali internati in spitalele Coltea, Marie Curie si la Institutul Matei Bals din Bucuresti.
Asociatia Hospice Casa Sperantei isi propune:
- dezvoltarea unor noi centre de ingrijire paliativa
- extinderea programelor de educatie in domeniu
- promovarea unei legi a paliatiei
- crearea in Judetul Brasov a unei echipe mobile formate din specialisti in ingrijirea paliativa care sa aline suferinta pacientilor terminali internati in spitalele publice
- construirea in Bucuresti a unui Hospice asemanator celui din Brasov care sa ofere servicii complexe de ingrijire paliativa: internare, centru de zi, consultatii in policlinica de specialitate
Hospice Casa Sperantei a initiat platforma de informare si voluntariat www.hotiidetimp.ro, adresata tuturor celor care doresc sa lupte impotriva durerii cauzate de cancer. Campania Hotii de timp beneficiaza de sprijinul unor persoane cu vizibilitate publica precum Felicia Filip, Dragoş Bucur, Dana Nălbaru, Gianina Corondan etc.
Mai multe detalii despre asociatie, precum si formularul pentru redirectionarea a 2% din impozitul pe venit gasiti la adresa www.hospice.ro
marți, 11 mai 2010
Cui dam 2% din impozitul pe venit ? (3)
In Romania se nasc anual peste 900 de copii cu probleme cardiace grave, iar numarul centrelor in care acestia pot fi operati si tratati este prea mic.
La spitalul Maria Sklodowska Curie (fost Budimex) urmeaza sa fie dat in functiune primul departament de chirurgie cardiaca din Bucuresti dedicat exclusiv copiilor.
Noul departament va avea peste 500 mp, o sala de operatii pentru cardiochirurgie, una pentru neurochirurgie, doua saloane de terapie intensiva, un laborator de cateterism, precum si o sectie de sterilizare.
In 2009, proiectul Inima copiilor a beneficiat de 150.000 EURO din 2 % pe impozitul pe venit. Detalii despre utilizarea sumei colectate, pe pagina de blog a asociatiei, http://www.inimacopiilor.ro/campanie/jurnal/?cat=-43
Aflat in faza de finalizare, proiectul Inima Copiilor este un bun exemplu de mobilizare pentru atingerea unui obiectiv de interes public (donatii prin SMS, sponsorizari, finantare de la Ministerul Sanatatii, fonduri stranse din 2%).
Mai multe informatii, pe pagina asociatiei, http://www.inimacopiilor.ro
Cui dam 2% din impozitul pe venit ? (2)
Astazi, o prezentare a Asociatiei Sfantul Stelian
Asociatia Sfantul Stelian este o organizatie caritabila a carei misiune este sprijinirea categoriilor vulnerabile ale societatii: copii ai strazii, copii abandonati, familii si copii foarte saraci, batrani singuri.
Anual, peste 1000 de persoane beneficiaza de suportul Asociatiei Sfantul Stelian.
Programul educational
Inceput in anul 1994, programul le ofera copiilor dezavantajati educatie scolara, civica si religioasa, cu scopul prevenirii abandonului scolar, al imbunatatirii performantelor scolare si al reintegrarii sociale.
Programul Educational desfasurat de Asociatia Sfantul Stelian este o forma alternativa de educatie unde copiii primesc meditatii la toate materiile. Copiii care nu au fost niciodata scolarizati sau care au fost fortati sa abandoneze scoala la un moment dat sunt alfabetizati, instruiti si adusi la nivelul scolar corespunzator varstei pe care o au, pentru a se putea inscrie in scolile normale.
Mai multe informatii, pe site-ul asociatiei, http://www.sfstelian.ro/
joi, 22 aprilie 2010
Salutul romanesc si bolnavul ofensat
Indiscutabil, generalizarea facuta de realizatorii francezi este nedreapta. Ar trebui insa sa fim capabili sa vedem mai departe de-atat. Ar trebui ca noi, romanii care am fost pe-afara, sa admitem ca am fost socati si rusinati de multimea cersetorilor de aceeasi nationalitate cu noi. Nu e de mirare ca francezul asaltat la tot pasul de imaginea cersetorului venit din Romania uita ca mai stie vreo 2-3 romani care traiesc din munca cinstita in tara lui. Doar exploatand un sentiment comun de lehamite poti face o sala intreaga sa se ridice in picioare si sa repete un gest cu mesaj xenofob. De ce ne miram ? Atitudinile xenofobe apar mai devreme sau mai tarziu in orice societate care se simte intr-un fel sau altul agresata de straini.
Este revoltator ca s-a ajuns sa se puna semn de egalitate intre roman si cersetor, intre roman si hot sau violator (sa ne amintim de scandalul mediatic din Italia) Dar cine este responasabil de exportul de saracie si infractionalitate ? Nu cumva statul roman ? Si da, e vorba de acelasi stat care cheltuie sume uriase pe campanii de schimbare a imaginii Romaniei in lume. Mi se par aceste campanii la fel de eficiente ca operatiile estetice pentru un bolnav ros pe dinauntru de o boala grava. Bolnavul este Romania si ar trebui sa caute tratament, nu sa se lamenteze la nesfarsit ca il arata unii si altii cu degetul !
De ce statul roman permite oamenilor fara un venit sigur sa paraseasca tara ? De ce le permite celor cu antecedente penale sa plece in strainatate ? De ce nu foloseste banii cheltuiti pe branding de tara pentru cursuri de calificare si integrare sociala ? E mai usor sa scape de acesti oameni, sa uite ca exista, insa iata ca nu se poate, scandaluri mediatice vin sa-i reaminteasca.
Replici precum salutul francez sunt probabil de neevitat dar daca aceasta tara nu va face nimic altceva decat sa se arate ofensata si sa plateasca cu aceeasi moneda inseamna ca isi pierde orice sansa de vindecare si asta pentru ca nu intelege cat este de bolnava !
marți, 13 aprilie 2010
Ce facem cu 2% din impozitul pe venit ?
Traim in tara in care toata lumea e de parere ca statul roman nu gestioneaza eficient bugetul, din incompetenta si, mai ales, coruptie. Cu toate acestea, statistica realizata de Ministerul Finantelor pentru 2008 arata ca 80 % dintre contribuabili nu folosesc optiunea redirectionarii celor 2% (pentru 2009, nu este inca disponibila o statistica).
Ce se intampla ? Planeaza si asupra ONG-urilor aceiasi suspiciune de coruptie ? Este vorba despre o slaba promovare din partea acestora sau de comoditatea a 8 din 10 romani ?
Mai mult decat un raspuns la aceste intrebari generale, m-ar interesa care este experienta voastra personala in acest sens. Ati donat vreodata pana acum cei 2 % catre o organizatie non-profit ? Daca da, cum ati ales organizatia ? Daca nu, ce v-a retinut sau va retine ?
Pe curand !
duminică, 20 septembrie 2009
Idealism, succes, autocunoastere
Am incercat de multe ori impulsul de a scrie, fie din revolta, fie dintr-un prea plin de emotie provocata de un film, o carte, o intamplare. Dar impulsurile trec repede daca nu treci la actiune –adica daca nu incepi sa scrii. Asa ca iata, am decis sa pun rotitele-n miscare !
In postarea de astazi cateva idei despre idealism, succes, auto-cunoastere..
Exista, cred, in orice fiinta umana doua preocupari complementare : preocuparea pentru binele propriu, pe de o parte, si dorinta de a contribui la binele celorlalti oameni, pe de alta.
In vreme ce prima este cat se poate de evidenta si naturala, cea de-a doua pare a fi rezervata idealistilor. Dar este intr-adevar asa sau poate ca fiecare din noi poarta in el o anumita doza de idealism ? Si mai ales cat din acest idealism este asumat si cat reprimat ?
Impresia mea este ca insusi conceptul este devalorizat, astfel incat este asociat imediat cu un soi de naivitate sau cu o lipsa de simt practic.
Dar a avea un ideal este in sine un lucru rau ? sau este ceva ce ne defineste ca oameni, facandu-ne sa ne depasim conditia pur biologica ? Daca idealul este realizabil sau nu, aceasta este o alta discutie. Oricum, cred ca lipsa de realism ar trebui sa poarte alt nume si sa lase idealismului doar conotatia sa pozitiva, aceea de aspiratie catre un ideal in real acord cu propriul suflet. De ce ? Pentru ca i-ar incuraja pe oameni sa nu isi reprime aceasta tendinta si ea naturala a sufletului care este idealismul.
Care ar fi folosul ? Implinirea personala, indraznesc sa spun, pentru cat mai multi dintre noi. Sa ma explic :
Daca in sufletul unui om preocuparea pentru binele celorlalti este dominanta, atunci acel om se va simti cu adevarat implinit doar atunci cand isi va pune in practica dorinta. Daca, in schimb, i se va inocula ideea ca dorinta lui este ridicola si ca il impiedica in obtinerea succesului social, asa cum este vazut el de catre altii, foarte probabil isi va reprima pornirea naturala.
De exemplu, un pusti aflat in postura de a-si alege viitoarea profesie doreste sa-i ajute prin munca sa pe oamenii defavorizati, dar parintii, prietenii ii spun condescendent ca astea sunt idealisme, ca din asa ceva nu se castiga, ca oricum nu poti face nimic de unul singur etc etc.
Exista o probabilitate destul de mare ca pustiul sa aleaga o profesie care sa se bucure de o mai mare aprobare sociala, chiar daca ea nu corespunde dorintei sale profunde. Este posibil ca aceasta alegere sa-i confere un anumit grad de multumire, dar nu si o reala implinire. Iar cand dorinta lui va reveni sub o forma sau alta, o va califica singur drept idealism (conotatia fiind negativa, evident !) si va incerca sa se autoconvinga ca alegerea facuta a fost cea buna, iar impulsurile de acum nu sunt decat slabiciuni.
Unde doresc sa ajung ? La faptul ca succesul sau insuccesul unui individ ar trebui judecat in raport cu dorintele si aspiratiile proprii, nu cu ceea ce este considerat de altii o masura a succesului.
Ceea ce este cu adevarat important nu este ce ajungi, ci ca ceea ce ajungi sa corespunda cu ceea ce iti doresti cu adevarat. Dar pentru ca acest lucru sa devina posibil avem nevoie de autocunoastere, in primul rand, si de asumare de sine, in al doilea. Aceste doua lucruri ne pot ajuta sa nu fim deturnati de la ceea ce ne dorim cu adevarat, adica de la ceea ce ne face fericiti.
Pentru auto-cunoastere, e nevoie de reflectie si sinceritate, dar si instrumentele de tipul testelor de personalitate pot fi de real ajutor. Mai jos, link-ul catre testul de personalitate al lui Carl Jung. Sunt sugerate chiar ocupatiile potrivite fiecarui tip de personalitate.
http://www.humanmetrics.com/cgi-win/JTypes2.asp
Pentru asumare e nevoie de curaj, dar si de o schimbare a mentalitatii noastre, de o revalorizarea a idealismului, de schimbarea conceptiei despre ceea ce reprezinta cu adevarat succesul etc., lucruri pe care am incercat sa le ating in aceasta postare-pilot.
Astept cu interes parerile voastre despre testul de personaliate Carl Jung (daca vi se potriveste caracterizarea, daca ati aflat ceva nou despre voi etc.) precum si orice comentariu pe care il considerati adecvat la ceea ce am scris aici.