duminică, 20 septembrie 2009

Idealism, succes, autocunoastere

Am incercat de multe ori impulsul de a scrie, fie din revolta, fie dintr-un prea plin de emotie provocata de un film, o carte, o intamplare. Dar impulsurile trec repede daca nu treci la actiune –adica daca nu incepi sa scrii. Asa ca iata, am decis sa pun rotitele-n miscare !


In postarea de astazi cateva idei despre idealism, succes, auto-cunoastere..


Exista, cred, in orice fiinta umana doua preocupari complementare : preocuparea pentru binele propriu, pe de o parte, si dorinta de a contribui la binele celorlalti oameni, pe de alta.

In vreme ce prima este cat se poate de evidenta si naturala, cea de-a doua pare a fi rezervata idealistilor. Dar este intr-adevar asa sau poate ca fiecare din noi poarta in el o anumita doza de idealism ? Si mai ales cat din acest idealism este asumat si cat reprimat ?

Impresia mea este ca insusi conceptul este devalorizat, astfel incat este asociat imediat cu un soi de naivitate sau cu o lipsa de simt practic.

Dar a avea un ideal este in sine un lucru rau ? sau este ceva ce ne defineste ca oameni, facandu-ne sa ne depasim conditia pur biologica ? Daca idealul este realizabil sau nu, aceasta este o alta discutie. Oricum, cred ca lipsa de realism ar trebui sa poarte alt nume si sa lase idealismului doar conotatia sa pozitiva, aceea de aspiratie catre un ideal in real acord cu propriul suflet. De ce ? Pentru ca i-ar incuraja pe oameni sa nu isi reprime aceasta tendinta si ea naturala a sufletului care este idealismul.

Care ar fi folosul ? Implinirea personala, indraznesc sa spun, pentru cat mai multi dintre noi. Sa ma explic :

Daca in sufletul unui om preocuparea pentru binele celorlalti este dominanta, atunci acel om se va simti cu adevarat implinit doar atunci cand isi va pune in practica dorinta. Daca, in schimb, i se va inocula ideea ca dorinta lui este ridicola si ca il impiedica in obtinerea succesului social, asa cum este vazut el de catre altii, foarte probabil isi va reprima pornirea naturala.

De exemplu, un pusti aflat in postura de a-si alege viitoarea profesie doreste sa-i ajute prin munca sa pe oamenii defavorizati, dar parintii, prietenii ii spun condescendent ca astea sunt idealisme, ca din asa ceva nu se castiga, ca oricum nu poti face nimic de unul singur etc etc.

Exista o probabilitate destul de mare ca pustiul sa aleaga o profesie care sa se bucure de o mai mare aprobare sociala, chiar daca ea nu corespunde dorintei sale profunde. Este posibil ca aceasta alegere sa-i confere un anumit grad de multumire, dar nu si o reala implinire. Iar cand dorinta lui va reveni sub o forma sau alta, o va califica singur drept idealism (conotatia fiind negativa, evident !) si va incerca sa se autoconvinga ca alegerea facuta a fost cea buna, iar impulsurile de acum nu sunt decat slabiciuni.

Unde doresc sa ajung ? La faptul ca succesul sau insuccesul unui individ ar trebui judecat in raport cu dorintele si aspiratiile proprii, nu cu ceea ce este considerat de altii o masura a succesului.

Ceea ce este cu adevarat important nu este ce ajungi, ci ca ceea ce ajungi sa corespunda cu ceea ce iti doresti cu adevarat. Dar pentru ca acest lucru sa devina posibil avem nevoie de autocunoastere, in primul rand, si de asumare de sine, in al doilea. Aceste doua lucruri ne pot ajuta sa nu fim deturnati de la ceea ce ne dorim cu adevarat, adica de la ceea ce ne face fericiti.

Pentru auto-cunoastere, e nevoie de reflectie si sinceritate, dar si instrumentele de tipul testelor de personalitate pot fi de real ajutor. Mai jos, link-ul catre testul de personalitate al lui Carl Jung. Sunt sugerate chiar ocupatiile potrivite fiecarui tip de personalitate.

http://www.humanmetrics.com/cgi-win/JTypes2.asp

Pentru asumare e nevoie de curaj, dar si de o schimbare a mentalitatii noastre, de o revalorizarea a idealismului, de schimbarea conceptiei despre ceea ce reprezinta cu adevarat succesul etc., lucruri pe care am incercat sa le ating in aceasta postare-pilot.

Astept cu interes parerile voastre despre testul de personaliate Carl Jung (daca vi se potriveste caracterizarea, daca ati aflat ceva nou despre voi etc.) precum si orice comentariu pe care il considerati adecvat la ceea ce am scris aici.

14 comentarii :

  1. eee mary popins deghizata in mary lou s-a apucat sa se manifeste pe bloguletz ...

    pai ... sa incepem sa carcotim : in primul rand mie "take attidude" imi aminteste de elena basescu si sloganul ei de campanie pentru "europene" a fost "ia atitudine"

    in al doilea rand ... articolul e mmuulttt prea lung si cu prea multe franjuri, funditze, balonase ... etc pt stilul unui blog si rabdarea cititorilor de bloguri

    si in ultimul rand - termenele, conceptele "ideal" + "idealism" apar de prea multe ori siu asta devalorizeaza din start opinia exprimata, kiar adca aceasta e corecta si justificata

    cam atat la prima carcoteala

    asteptam continuarea :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. daca stau sa ma mai gandesc ... ar mai fi ceva :

    ar interesanta o continuare despre idealismul interbelic "inocent si naiv ca o fata mare" :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Mary, tu nu ai mai scris de multisor... Mai scrii si tu ceva nou pt noi?

    RăspundețiȘtergere
  4. sa-ti raspund kykyriky, metodic, asa cum imi place mie:
    1.takeattitude : n-am stiut de campania "stimabilei" elena basescu; observatie pertinenta, dar, din fericire, europenele s-au dus, blogul meu ramane ;)
    2.lungimea articolului: da, e lung, dar nu am de gand sa scriu fctie de asteptarile cuiva, vad blog-ul ca pe o manifestare de libertate, asa ca lungimea postarilor va depinde de ce am de spus, nu de altceva; "franjuri, funditze, balonase" ? acelasi comentariu se aplica.
    3. ultima observatie mi se pare de-a dreptul surprinzatoare: de cand repetarea unor cuvinte devalorizeaza opinia exprimata ? sorry, dar daca o sa continui subiectul, nu am de gand sa inlocuiesc cu beep cuvintele "ideal", "idealism" ;)
    Una peste alta, merci de carcoteala :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Touché, Ruxus !! Promit sa postez cat de curand :)

    RăspundețiȘtergere
  6. asa dom'le ... asa mai vii de-acasa : fii rea, musca si zgarie ca doar e blogu tau si tre' sa lupti pt el cu carcotasii capcauni si indaratnici !

    da' as mai avea o carcoteala : vis-à-vis de "de cand repetarea unor cuvinte devalorizeaza opinia exprimata ?" - pai am citit si io studii despre interxtualitate si tehnica discursului ... Ai putea incerca ceva de Borges de exemplu :P

    Asteptam cu nerabdare continuarea :))

    RăspundețiȘtergere
  7. kykyriky, ma flatezi daca aplici teorii despre intertextualitate si techica discursului la postarea mea pe blog :D:D:D Admitand ca repetarea cuvintelor "ideal", "idealism" in textul meu ar fi suparatoare, implicatiile negative ar fi de ordin estetic, adica formal, deci tot nu vad legatura cu devalorizarea ideilor exprimate.Apoi cuvintele pomenite sunt "cuvinte cheie" pt textul meu. Mots cles ca sa-ti sune mai familiar :P

    RăspundețiȘtergere
  8. mda ... intr-adevar "ideal" apare de 14 ori ...

    am recitit si povestea cu pustiul care isi alege o profesie ... nu cred ca e pertinenta comparatia conceptului de ideal cu aceasta poveste : nu e anormal ca parintiii sa-si sfatuiasca plodul in alegerea profesiei ...

    de ce ? pentru ca "idealul" e o kikitza relativa scornita de filosolofi care au umplut miliarde de pagini fara sa ajunga la o concluzie clara si Argheziana de genul "Vreau sa te pipai si sa urlu ESTE!"

    idealul depinde de varsta la care te apuca visarile ca vrei sa ajungi ca Brad Pitt sau Angelina Jolie, depinde de cultura, de posibilitatile materiale, conditia sociala etc.

    intrebare : n-am inteles titlul "Idealism, succes, autocunoastere " - ce legatura este intre idealism, succes si autocunoastere?

    si pana la urma ... care este idealul tau? cate idealuri ti-ai indeplinit pana acum? :D

    RăspundețiȘtergere
  9. ca sa ne distram pana la capat,comunica-mi te rog si numarul total de cuvinte al articolului pt a-mi calcula si eu un indice de densitate a cuvintelor.(pot sa pun si eu intr-un word si sa vad, dar mi-ar face mare placere sa le numeri tu, kykyriky) Asta a fost partea de amuzament ;)No offense !
    acum, faza cu pustiul nu e o exemplificare a conceptului de "ideal", ci a modului in care perceptia negativa a idealismului poate influenta alegerile pe care le facem.
    Idealismul este mai raspandit decat am putea crede la prima vedere, doar ca in multe cazuri este reprimat, atat din cauza unei dualitati idealism/pragmatism (fireasca, naturala) a fiintei umane, cat si a faptului ca suntem cu totii sensibili la perceptia celorlalti despre noi. Si acest lucru este natural, doar suntem fiinte sociale, dar el devine profund daunator in momentul in care ne indeparteaza de dorintele reale ale inimii noastre (oricare ar fi ele, idealiste sau pragmatice !)

    RăspundețiȘtergere
  10. pai aaa sa lamurim :

    1) "idealismul" asta reprimat e o traducere cosmetizata a frustrarilor pe care le aduna fiecare si apoi si le revarsa asupra celor mai slabi din jurul lor

    2) perceptia celor din jur fata de noi nu are nicio legaturica cu idealul si idealismul :D

    RăspundețiȘtergere
  11. 1) reprimarea idealismului naste frustrare si nu invers

    2) perceptia celor din jur influenteaza uneori alegeri in detrimentul pornirii idealiste naturale , acolo unde ea exista!, asta este legatura !!

    RăspundețiȘtergere
  12. 1) si io am spus acelasi lucru dar invers :P

    2) nu sunt de acord cu argumentul tau

    3) da ceva nou pe bloguletzul asta nu vedem si noi? ca discutia asta cu idealismul a cam rasuflat ...

    RăspundețiȘtergere
  13. da, mi se potriveste :) imi place ca testul iti spune in procente ce tip de personalitate ai.

    kykyriky asta mica isi baga nasul peste tot. :p

    Mai scrie, ca le scrii bine. :)

    Alina

    RăspundețiȘtergere
  14. Completare : cred ca testele de personalitate releva modul de gandire si comportamentul recurentla un moment x din viata ta. Peste o saptamana, o luna, un an, poti sa te comporti si sa gandesti total diferit; si testul respectiv iti va da cu totul alte rezultate.

    RăspundețiȘtergere